Ati observat? Barbatii prefera sa umble adesea cu una si
aceeasi pereche de pantofi, pana cand se rup.
Este un adevarat chin sa-l faci sa-si cumpere pantofi.
Daca ii cumperi tu, ba nu-i plac, ba nu-i vin!
Si daca totusi se hotaraste sa-si cumpere, trebuie sa fie
aproape identici cu cei care tocmai s-au rupt.
Iar atunci cand inca nu s-au rupt dar totusi se hotaraste
sa-si cumpere unii, trebuie sa semene cu cei ai prietenului, colegului
...
Da, barbatii la cumparaturi, sunt imposibili. Si totusi,
cu ei ar fi simplu. Trei modele sunt suficiente : unii pentru birou, unii sport
si inca o pereche pentru nunti, botezuri, cumetrii. Asteptam cu interes o
aplicatie care sa-i incalte!
Cu fetele se schimba treaba. Daca vrei sa-i faci
cadou ceva ...fa-i cadou un dressing MARE !
Pantofi isi cumpara singura .
Vreti sa stiti ''de ce'' ? Fiindca pantofii au ceva unic, au istorie, legenda si da sunt hipnotizanti!
Cum aratau pantofii la inceputurile lor?
Primele exemplare găsite în Mesopotamia erau niște
învelitori din piele gen mocasin; pantofii au început să fie bogat decorați
abia în epoca elenistică. Romanii au inventat pantofi potriviți pentru fiecare
picior și i-au diferențiat în funcție de sex și rang.
În secolul al XIV-lea–al XV-lea, pantofii au devenit
foarte lungi și ascuțiți, vârfurile atingând o lungime de 45 cm sau chiar
mai mult. În secolul al XVI-lea, vârfurile pantofilor erau foarte late,
asemănătoare cu ciocul de rață. În secolul al XVII-lea, pantofii aveau tocuri
moderate ca înălțime și erau deseori împodobiți cu rozete din dantelă sau cu
funde, care au deschis drumul pentru cataramele din aur sau argint din secolul
al XVIII-lea.
Prima fabrică de pantofi s-a deschis în 1760 în
Massachusetts, dar pantofii au devenit ușor de fabricat și ieftini abia odată
cu dezvoltarea mașinilor moderne din secolul al XIX-lea.
Pantofii cu toc dateaza din Egiptul Antic, fiind folositi
atat de catre femei, cat si de catre barbati, dar numai in timpul ceremoniilor.
In Egiptul antic, sandalele aratau clasa sociala a
fiecarei persoane in parte. Sclavii ori mergeau desculti, ori purtau sandale
facute din frunze de palmier. Cetatenii obisnuiti purtau sandale din papirus
impletit. Sandalele cu botul ascutit erau rezervate doar celor din inalta clasa
si culorile rosu si galben erau tabu pentru cei ce nu apartineau rangului
aristocratic.
In Roma Antica acest accesoriu era purtat de femeile
usoare, fiind singurul obiect vestimentar ce le eticheta dintr-o singura
privire.
In jurul anului 1400, au aparut “chopinele” care erau un
fel de platforme de 20-30 de cm. Va puteti da seama ca era doar o chestiune de
noroc si de exercitiu sa nu iti rupi gleznele pe ele. La inceput, acest tip de
incaltaminte avea rolul de a proteja piciorul sau rochia de praf, dar in timp,
pantofii au inceput sa reprezinte statutul social.
Femeile care purtau pantofi foarte inalti, uneori chiar
si de jumatate de metru, aveau o pozitie mai privilegiata in societate.
La sfarsitul secolului al XVI-lea, sahul Abbas I al
Persiei dispunea de cea mai numeroasa armata de cavalerie din lume. In
incercarea de a infrange Imperiul Otoman, Abbas I a cautat sa-si intareasca
relatiile cu marile puteri europene. De aceea, in 1599, primul ambasador al
Persiei venea in Europa si era primit la marile curti. Elementul-surpriza:
tocurile sale purtate cu mare iscusinta.
Uite asa, pantofii cu toc au fost preluati cu entuziasm
de aristocrati, considerandu-se ca le confera barbatilor o atitudine cat se
poate de virila.
Primul care le-a purtat in Europa a fost regele Ludovic
al XIV-lea al Frantei, cel care ulterior a decretat si o lege care presupunea
ca incaltarile de culoare rosie sa fie purtate doar de nobili si nimeni sa nu
poarte unele mai inalte decat regele.
Pana in secolul al XIX-lea, pantofii din lumea intreaga
erau identici ca forma pentru ambele picioare. In 1818 in
Philadelphia, s-a fabricat pentru prima data ceea ce de atunci numim
“pantoful potrivit piciorului stang, respectiv piciorului drept”.
Pantofii cu toc cui au fost extrem de populari in cea
de-a doua jumatate a anilor 1600.
Inainte de industrializarea procesului de realizare a
pantofilor, acestia erau facuti de mana, cu tinte si cuie pentru prinderea
talpii. Dar iata ca masinile au luat locul mainilor, iar din 1900, marea
majoritatea a pantofilor erau realizati cu ajutorul acestora.
Cel caruia ii datoram revigorarea acestei mode este
celebrul designer Manolo Blahnik. De aici, au inceput derivatiile
multitudinilor de forme si modele ale acestor tocuri pentru pantofi.
Primele doamne ale Statelor Unite ale Americii,
Jacqueline Kennedy si Nancy Reagan, purtau pantofi clasici, ceremoniosi, cu
botul rotund si tocul subtire. In viziunea lui Coco Chanel, pantofii cu toc
erau in versiunea lor cea mai pura, minimalisti si practici, in timp ce pentru
Christian Louboutin, ei reprezentau o intreaga fantezie a modei.
surse: